***

Numele meu, înca în viaţă,

de un milion de ori

era șters fară milă.

Nici dupa moarte

nu-i vor deschide

o altă albă filă.

 

Doar răscolind arhiva mea,

găsi-vor cinci-şase poezii potrivite.

Şi spune-vor că, doar erau -

inertul clopot al zilelor slavite.

 

Şi, chiar că eu î-l simţeam,

la inimă clopotele î-mi cădeau,

ca o muzică-mi cântau,

iar eu cuvinte pentru ele compuneam.

 

Şi, chiar de moare numele meu,

dar, în viitorul luminat,

Cuvintele-mi o să sune ne-ncetat -

Cuvântul meu-

Sufletul-zeu. 

 

SEMNUL PRIMĂVERII 

Pribeagul stă la mine

în casă

un grăunte de aur

î-i întind

o nuia de salcie

în mâna pribeagului

și zâmbetul în ochi

o fărămă de aur

î-i întind

o nuia de salcie

e semnul primăverii

un colț de aur se sparse

pe podea

din mâinile mele

crește nuiaua de salcie

și înmugurește

aurul spart

e semnul primăverii.

 

SCHIȚĂ PENTRU UN PORTRET DE MIKOLA ȘUHAI 

Pe cerul cu pomeții negrii

a nopții adânci

ca zâmbetul de învingător

al haiducului Mikola Șuhai.

 

Iar deasupra zâmbetului

în norii nevăzuți

și zburliți

strălucesc două stele

pline de milostenie.

 

NOI 

Eu sunt clopotul

de rouă

a serii

care

cu cel mai frumos cântec

din cântecele mele

aduce mulțumiri zilei

pentru ceeace a fost ea

 

Tu

copacul ce crește

în pădurea fiecărui copil

care

ca un prieten din copilărie

duce de mână copacii

și cu cântece salută

o nouă zi

 

Noi suntem

polii opuși al pământului

 

ce vor

în același timp

să primească căldură

de la unicul soare.

 

COPILUL PLÂNGE 

Ascultă

când se lasă noaptea

copilul plânge

 

În munți

la ferestrele clădirii

pâlpăie focuri

 

Întunecate umbre

se pierd

în munți

 

În aceea clipă

viața se preschimbă

în liniște

 

Noi nu scoatem un cuvânt

este momentul

de a trăi

și a asculta

cum în necuvântata noapte

plânge un copil.

 

HOVERLA 

Dincolo nu mai există nimic.

Olimp.

Cel mai înalt vârf al Carpaților.

Hoverla.

Muntele înșelător.

Visul naiv al copilăriei.

Primele bătăi ale inimii

în orizontul

fără aer.

 

Visele împlinite-n viață

a verhovinenilor

se transformă-n albastru

cerul de pe Hoverla.

 

Cuvintele moarte

ca frunzele căzute

foșnesc cu vânturile. 

Aici. 

Pe Hoverla.  

TRADUCERE: PABLO ROMANIUC